Travel

Escapadă în miezul liniștii: Casa Glod și Cheile Glodului

Pentru unii un colțișor de rai, pentru alții „acasă”.

Anul acesta am profitat din plin de faptul că ni se anulesară planurile inițiale. Tot răul e spre bine. Am cunoscut oameni atât de calzi și primitori, de n-am mai fi plecat. Iar nouă ne place să tot plecăm…

Cea mai recentă escapadă a fost în Septembrie 2020, ca să îl sărbătorim pe Babe așa cum îi place lui cel mai mult: descoperind locuri noi. Și pentru că tot îmi arătase postări de la Casa Glod în ultimul timp, am zis „Păi, hai acolo!”.

Nu am luat cazare de pe Booking, ci i-am contactat direct pe numărul de telefon de pe pagina lor de Facebook. Am reușit să găsim două camere libere (pentru noi si prietenii noștri), pentru două nopți, la mijloc de Septembrie. De când am luat cazarea și până când am ajuns acolo, Babe mi-a repetat zilnic: „Abia aștept să ajungem!„.

Am fost foarte încântați din prima clipă. Am găsit o curte imensă, în vârf de deal, cu pădurea în spate și o priveliște minunată asupra satului. Și atât de multă liniște!

Alin și Dora au hotărât să dea la schimb viețile lor din străinatate cu locul pe care urmau să îl numească „acasă„. A fost dragoste la prima vedere. Dar a mai durat ceva până să pună totul la punct, iar Alin a făcut un timp naveta Milano – Glod. Mă înclin în fața pasiunii și eforturilor depuse de cei doi pentru Casa Glod.

Au luat niște case tradiționale vechi de aproape de 200 de ani, le-au reasamblat aici și au adăugat note moderne pentru confortul oaspeților. Casele au funcționat pe vremuri ca Muzeu, Școală si Primărie. Ce-i drept, când a zis Alin prima oară ca merge până la Primărie, ne gândeam că se referă la cea din sat. De fapt, a denumit căsuțele din curtea lui exact după funcția lor de odinioară.

Ne-a părut rău că nu am prins-o și pe Dora cu copiii. Începuse școala și erau deja plecați la Alba. Poate la următoarea vizită. Însă poveștile despre familie au fost un deliciu. Fiul lor de 8 anișori, când e acolo, obișnuiește să ducă oaspeții pe traseele din pădure. Vă puteți închipui ce viață frumoasă poate avea un copil care se poate bucura de natură așa, nu doar pe ecran?

Întrucât era deja după amiază, Alin ne-a recomandat să facem traseul Cheilor Glodului a doua zi, să începem pe la prânz și să fim la Chei când e cel mai cald. Așadar am întrebat ce putem face cu timpul rămas. Ne-a dus până la Groapa fără Fund, care e undeva la 20 de minute de cazare, ne-a condus la un Viewpoint de unde se vede toată zona în splendoarea ei și ne-a arătat indicatoarele pe care să le urmăm a doua zi.

La întoarcere noi ne hotărâserăm să facem o plimbare prin sat. E un sat cu aproximativ 150 de locuitori, deci toată lumea cunoaște pe toată lumea. Am întrebat de magazin, l-am găsit într-un final, după ce am făcut tot satul pe jos. Era într-o curte și părea închis. Dar o doamnă foarte amabilă ne-a observat și ne-a invitat în curte. A deschis magazinul pentru noi și ne-am făcut plinul – ronțăieli pentru traseu.

La cină am înfulecat cu toții de parcă nu văzusem mâncare de zile întregi. Am jucat rummy, și am fost geană pe ceas să nu ratez 00:00, să îi spun „La mulți ani!” lui Babe. Am dormit ca niște bursucei pe timp de iarnă și ne-am trezit cu forțe proaspete. Un mic dejun ca la țară, cu produse de la localnicii din sat, delicioase și sănătoase, ne-au așteptat :

Se făcu timpul să pornim spre chei. Drept ghid l-am primit pe unul dintre căței, Dac. Ne-am topit de drag. Nu doar cunoștea drumul, dar după ce am ajuns la Chei ne-a și așteptat. Traseul de la cazare la Chei și înapoi durează cam 3 ore. Am prins vreme frumoasă, cu soare, dar apa era receeeee. Normal, Cheile Glodului se găsesc în Munții Metaliferi, în județul Alba, dar la limita teritorială cu județul Hunedoara. Am ajuns chiar la partea cea mai frumoasă a cheilor, unde pietrele au culori roșiatice și galbene, datorită mineritului din amonte.

Pentru restul zilei ne-am bucurat de locație, de curtea cu priveliște minunată, și am așteptat momentul cinei. Am complotat cu Alin să îi pregătim lui Babe un tort surpriză. Pasionată fiind, Dora a făcut un curs de cofetari la Milano și i-a dat pe spate pe examinatori cu un cozonac tradițional românesc, deci vă puteți da seama ce minunăție de torta ieșit. Deși ea nu era acolo, Alin a fost de a luat tortul din Alba, că doar vorba-i vorbă. Oricum îmi ploua în gură de poftă de când făcuserăm planul. Cu greu mă abținusem să îi spun lui Babe ce îl așteaptă.

Iar apoi, am mers la ciubăr, unde l-am sărbătorit pe Babe cu un Prosecco și priveliște frumoasă. „Ca bogații!”.

Ce ne-a plăcut cel mai mult la Casa Glod, în afară de natură, a fost pasiunea și devotamentul lui Alin și a Dorei. Ne-au arătat că daca vrei, se poate. Se poate să duci mai departe elemente tradiționale și într-o eră a vitezei, a superficialității și a comodității. Nu trebuie să ne încuiem mințile în niște cutii cu conexiune 5g. Putem trăi mult mai frumos în afara cutiei, promovând frumusețile naturii, ale țării în care trăim, bucurându-ne de conversații reale cu oameni pasionați, care știu ce fac.

Rezervări se pot facei aici:

Găsiți mai multe articole și detalii despre Casa Glod aici:

Ce poți face în împrejurimi:

  • Cheile Glodului, rezervație naturală.
  • Cheile Cibului, rezervație naturală de tip mixt.
  • Cheile Caprei, rezervație naturală de tip botanic și geologic.
  • Biserica de lemn din Almașu Mic de Munte, construcție secolul al XVII-lea, monument istoric
  • Am aflat prea târziu, dar e și o Tiroliană în Almașu Mare – https://www.facebook.com/tirolianacheileglodului
  • Geoagiu Băi
  • Biserica Rotonda de la Geoagiu, cea mai veche biserică rotundă din România.

Mai multe fotografii din timpul vizitei noastre, găsiți mai jos. Photo credit goes to Babe.

I love to travel, to wander on unknown streets and get lost in each place's fragrance, beauty and chaos.

Un comentariu

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: