Travel

Întoarcerea la libertate: Raven’s Nest – The Hidden Village

Tu când te-ai simțit cu adevărat liber ultima oară?

Anul acesta a fost aparte pentru toți. Ne făcuserăm atât de multe planuri frumoase la început de an: călătorii cu prieteni, călătorii numai pentru noi doi, locuri exotice, aventură, romantism… Le inclusesem pe toate. Și a venit pandemia peste noi. S-au dus toate într-o secundă. Am zis că asta e… Am petrecut cea mai mare parte a stării de urgență lucrând și strângând zile de concediu pentru vremuri mai bune.

De îndată ce s-a întrevăzut sfârșitul stării de urgență, am început să facem noi planuri de călătorie. Două săptămâni prin țară. Punct de începere: Raven’s Nest. Daaar, cum facem? De Raven’s Nest aflasem de pe Social Media și îl trecusem pe Bucketlist, dar știam că e cerere mare și că greu mai găsești loc. Totuși, la un search direct pe site-ul lor am găsit locuri libere și ne-am hotărât să ne plănuim vacanța începând de acolo.

Cum credeți că e după atâtea luni de stat în casă să știi că prima ieșire va fi la Raven’s Nest? Intrasem într-o stare de euforie absolută. Cu cât se apropia ziua de plecare, cu cât urcam cu starea de spirit de la sub nivelul mării…la al nouălea cer. Ce-i drept, toată vacanța era mult așteptată și binevenită, dar Raven’s Nest nu poate fi altceva decât un highlight într-o călătorie.

Sunaserăm înainte să vedem dacă putem face check-inul mai devreme. Ultima porțiune de drum, pe câteva sute de metri, este mai greu accesibilă și încape doar o mașină, așadar se recomandă ca check-inul să se facă într-adevăr după ora 13, pentru ca cei care pleacă să poată coborî cu mașina și să nu ne încurcăm unii pe alții.

Cum aveam dimineața liberă, am hotărât să ne oprim la Biserica Scufundată de la Geamăna. Plouase mult cu o seară înainte și la un moment dat ne-am trezit cu un pom căzut de-a latul drumului. Nu mai era mult până la biserică, am tras mașina la o parte, ne-am descălțat că era plin de belți și noi eram amândoi în teniși albi (nu foarte smart, știm acum). După câteva sute de metri, apăru o mașină din sens opus, le-am spus că e un copac căzut de-a latul și am întrebat cât mai e până la biserică. Ne-au spus că nu mai e mult, vreo 10 minute, e o parcare și o biserică nouă. După 5 minute apăru o altă mașină, din spatele nostru. Era un localnic, care avea o drujbă în portbagaj și eliberase drumul. Pentru câteva secunde am fost nedumeriți dacă să ne întoarcem să luăm mașina sau să mergem pe jos. Am zis hai mai departe așa că nu mai e mult.

Noi tot așteptând să apară o parcare, am mers….muuult, pe drum neasfaltat, cu pietricele mici, desculți… Parcarea nu mai apăru, dar după vreo doi kilometri în plus undeva unde păream în pustiate, ne-am întâlnit cu o tanti care și-a pus mâna în cap când ne-a văzut desculți. Am întrebat-o unde ajungem la biserică. „Oho, dragilor, ați trecut de ea. Nu pe aici!”. Ne-am întors, am găsit și biserica, am făcut poze, am obervat ce poate face omul cu atâta nepăsare și neglijență și am mers înapoi la mașină, lihniți deja de foame. Noroc că aveam sandwichuri. Hai că a fost puțin altfel decât plănuit, dar e mult mai memorabil când se naște spontan câte o aventură.

Ajunși la Raven’s Nest, am fost întâmpinați cu multă căldură și suc de cătină. Ca și cum ne-am fi întâlnit cu niște prieteni vechi, de-o viață. Ultima porțiune de drum deja oferă un peisaj de-ți fură ochii. Văcuțe pe pajiști, văi frumoase, rivalizând cu Elveția și Austria. Proprietatea este amplasată strategic, în satul Sub Piatră, comuna Sălciua, județul Alba. Intrarea în acest sat ascuns este destinată exclusiv oaspeților, ceea ce îți dă un sentiment în plus de siguranță, nu din punct de vedere al infracționalității (că cine să te fure acolo?!), ci din punct de vedere al liniștii și confortului.

Casele au fost aduse din sătuce din zona Apuseni. Au fost reasamblate aici cu multă răbdare și sudoare. Cea mai veche dintre ele datează din anul 1896. Toate construcțiile au o structură de lemn și formează un întreg unic, frumos și plăcut. Picturile de pe uși și geamuri dau viață căsuțelor, făcându-le se pară parte a unui tablou idilic.

Babe m-a țintuit la ușa camerei cu bagajele până a terminat de făcut poze, cu camera frumos aranjată, să nu îmi împrăștii eu lucrurile ca acasă. Am putut observa și eu detaliile după ce mi-a dat voie să intru. Camerele păstrează un stil minimalist cu elemente de decor din folclor, lucrate manual. Patul este mare și confortabil. Am verificat fiecare cotlon, fiecare obiect, ca și cum am fi vrut să absorbim totul, să ne rămână întipărit în memorie pentru tot restul vieții.

După ce ne-am cazat, ne-am luat de băut de la bar și am plecat să căutam Viewpointul, terasa cea mai de sus. Drumul duce printr-o pădurice, unde este amenejat un trotuar din pietricele și bușteni, iar pe drum sunt marcate principalele obiective. Am trecut pe lângă zona de spa, iar terasa principală este chiar lângă aceasta.

Cum e priveliștea? Păi cu siguranță este magnifică în orice perioadă a anului.

Cum te simți acolo? Liber. Liber de stres, de griji, de pandemie, de rutină, de poluare, de facturi, de bănci și farmacii la tot pasul, de invidii și negativism. Pur și simplu liber. Cred că majoritatea dintre noi nici nu își dau seama cât de încătușați suntem până nu se lovesc de o astfel de libertate.

Ne-am așezat pe șezlong și bean bags să stăm să privim natura care se desfășura în toată splendoarea ei în fața noastră. Cu toate că mai venise cineva pe terasă, minute bune parcă nu îndrăznea nimeni să spună ceva, decât șoptit, să nu strice liniștea.

După ce ne-am încărcat bateriile, am pornit să explorăm și restul satului. Am coborât prin cealaltă parte a pădurii și am descoperit cea de-a două terasă, mai micuță și mai retrasă, un colțișor pentru îndrăgostiți. Mai jos în pădure se află și zona de entertainment, cu un ecran mare și hamace, bean bags, fotolii, tot ce trebuie pentru o seară de Netflix în aer liber. Ne-am mutat dintr-un hamac în celălalt, până când am zis că a venit vremea să ne întoarcem la bar. Ce-i drept, am tărăgănat-o pe drum cât s-a putut, făcând poze din fiecare colțișor.

Probabil că voi spune des asta, pentru că savurez mâncarea mai mult cu ochii și cu mirosul decât cu altceva, dar cina a fost…. orgasmic de delicioasă. Nu prea sunt o fană a mămăligii, dar până și ea mi s-a topit în gură. Mâncarea este făcută după rețetele lui Radu Anton Roman, care dedicase mult timp cutreierând satele din zonă și culegând rețete tradiționale care mai de care. Cina constă din trei feluri, un aperitiv, fel principal și desert. Plating-ul este și el foarte bine gândit, așadar ridicăm mâncatul la rang de artă.

Pentru că ajunsesem primii în ziua respectivă, cu tot cu aventura de la Geamăna, am putut să ne alegem ora la care să stăm la ciubăr. Ne-am uitat când este apusul, și am ales ora respectivă. Țineți cont că e bine să întrebați și să faceți programare, întrucât trebuie să se țină cont de vreme, de câte persoane doresc, iar cei de la Raven’s Nest încearcă să nu pună mai mult de două camere deodată la ciubăr, pentru ca toți să se poată bucura în liniște și cât mai confortabil de clipele de relaxare.

Am prins un apus de poveste, cu lumini în culori vii mângâind duios valea verde cu un sărut de noapte bună. L-am privit până când soarele dispăru de tot în spatele munților. Se aprinseră și beculețele, oferind zonei de spa o atmosferă romantică și seara.

După ce am făcut un duș și ne-am îmbrăcat de seară am revenit la bar să ne luăm ceva de băut. Zona de relaxare este dotată cu canapele acoperite de blănuri și îți vine pur și simplu să te arunci și să te scufunzi în ele. Măsuța de cafea este o ladă de lemn, așezată pe un covoraș tradioțnal românesc. Lânge ele este șemineul deasupra căruia planează corbul, emblema acestui sat ascuns. Tot design-ul este pe cât se poate de tradițional și unic în același timp.

Fiind totuși pe timp de pandemie, doar ne-am ridicat băuturile de la bar și am ieșit afară, sub cerul înstelat, unde ne-am așezat la un foc de tabără și am savurat sentimentul plăcut de libertate și pace.

A doua zi am luat un mic dejun fabulos și consistent. Tot felul de fructe, salate, legume și bunătățuri îți făceau cu ochii. Ingredientele provin de la sătenii din apropiere, tot meniul de la Raven’s Nest bazându-se pe alimente organice și sănătoase.

Înainte de plecare am mai dat o tură prin sătuc și ne-am așezat pe terasă, să ne mai bucurăm o dată de farmecul acestui loc retras, unde te poți descătușa de problemele de zi cu zi.

Pont 1. Nu este o cazare de tranzit, la care să ajungi la ora 23 și să pleci dimineața la 5 căte următoarea destinație. Este un loc unic unde oamenii vin să simtă un anumit vibe și să trăiască o experiență, pe care de altfel nu cred că o găsești exact la fel în alte locuri. De aceea, lasă-ți timp suficient să te bucuri de acest loc.

Pont 2. Este deschis doar pe perioada primăvară – toamnă. La început de primăvară și la sfârșit de toamnă funcționează în prealabil în weekenduri, iar vara zilnic. Găsiți perioadele mai exacte pe site-ul lor: https://www.ravensnest.eu/accommodation/rates/

Pentru teambuildinguri sau grupuri mai mari se pot face excepții în extra sezon, la cerere.

Pont 3. Fiind foarte popular în momentul de față, șansele să găsești pe sezonul în curs sunt extrem de reduse. Atât mie și lui Babe ne spuseseră mai mulți prieteni: „Cum ați reușit să găsiți loc? Noi am căutat și nu am găsit liber nimic pentru următorii doi ani?”

Ei bine, cu puțin noroc și vigilență se poate. Norocul nostru de data aceasta a fost pandemia, oricât de ciudat ar suna. Dar pentru a vă crește și voi șansele, vă recomand să urmăriți pagina de Facebook și Instagram. Când renunță cineva la cazare din diferite motive, cei de la Raven’s Nest postează story-uri cu datele rămase libere. De multe ori sunt foarte din scurt, dar puțină spontainetate nu strică.

Pont 4. Vă recomand să optați cel puțin pentru varianta cu demipensiune. Absolut tot ce am mâncat mi s-a topit în gură.

De menționat este că prețurile per noapte, în 2020, au început de la 120 de euro. Știu că nu e tocmai puțin, dar gândiți-vă că cererea nu este atât de mare degeaba. În primul rând, este un loc aparte, unic, unde oamenii vin să trăiască un anumit sentiment. În al doilea rând, trebuie să vedeți locul pentru a înțelege cât efort s-a depus în crearea lui. Pe proprietate se găsește un izvor de apă, dar a fost nevoie de implementarea unei rețele smart pentru conectarea căsuțelor cu acest izvor de apă. Iar uneori, pe secetă, necesarul de apă trebuie completat prin aducerea apei de la un al doilea izvor, aflat la câțiva kilometri distranță. Conectarea la electricitate într-un loc izolat a fost de asemena un hop mai dificil. În plus, s-au căutat meșteri și meșteșugari pentru recondiționarea lemnului și a tuturor elementelor care dau unicitate acestui loc și știm cu toții cât de greu este în ziua de azi să mai găsești pe cineva care să stăpânească încă tehnicile tradiționale.

Echipei de la Raven’s Nest le transmit: Jos pălăria! Mă înclin în fața dedicării și creativității acestor oameni, a perseverenței cu care și-au pus în practică ideile, având în vedere toate obstacolele pe care au trebuit să le depășească, a iubirii lor pentru frumos și faptului că ne-au oferit acest colțișor de libertate chiar în țara noastră.

Cum te poți caza la Raven’s Nest?

Locație:

  • satul Sub Piatră, comuna Sălciua, județul Alba, masivul Bedeleu, munții Apuseni.
  • 72 de km de Cluj
  • 60 km de Alba Iulia
  • 269 km de Timișoara

Ce poți face în zonă?

  • Huda lui Papară, peșteră aflată lângă satul Sub Piatră – drumeție de 40-60 de minute. Interiorul se poate vizita doar cu ghid, cu rezervare în prealabil.
  • Mănăstirea Sub Piatră
  • Vânătările Ponorului – drumeție de 20-30 de minute
  • Cascada Șipote – drumeție de 3-4 ore
  • Satul părăsit Cheia – drumeție de 3 ore, nu este accesibil cu mașina
  • Rimetea, la o oră cu mașina.

Photo credit: Babe

Follow me on Facebook: https://www.facebook.com/Wandermechaos-103533088197520/

Instagram: https://www.instagram.com/wandermechaos/

Mai multe imagini din călătoria noastră:

I love to travel, to wander on unknown streets and get lost in each place's fragrance, beauty and chaos.

Un comentariu

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: