Travel

Maramureș de poveste: Casa de la Mara

Voi aveți un loc al vostru, de care să spuneți că voi l-ați descoperit?

Anul acesta am avut parte de multe surprize. Țin să ne concentrăm pe cele plăcute. Una dintre ele am trăit-o chiar în Maramureș.

Știu că toată lumea vorbește despre cât de frumos este în Maramureș, dar abia anul aceste am ajuns să îl vizităm, chiar dacă ne doream de mult timp. Și oricât de mult ți-ar descrie cineva un loc, sau oricât de multe poze superbe ai vedea, nu se compară niciodată cu impactul pe care îl are asupra ta când ajungi acolo și vezi cu ochii tăi. Eu zic că și locurile trebuie trăite, iar Maramureșul se trăiește frumos.

Cazările le luasem cu puține zile înainte de plecare, având în vedere contextul pandemiei și toată nesiguranța care vine cu ea. Prima cazare am avut-o în satul Mara, în ideea de a vizita piscina Pă Coastă. În momentul rezervării, Casa de la Mara ne păruse o cazare de tranzit, nu ne inspira nimic deosebit, dar ca buget era ok.

Am plecat din Cluj într-o zi de vară ploioasă, sumbră, și cu toate că în ziua anterioară ne topisem de cald, acum era destul de răcoare. Așadar, la intrarea în județul Maramureș, ne-am lovit de peisaje bacoviene, cu nori de plumb și ceață.

Am oprit mai întâi la Păstrăvăria Alex, să întrebăm dacă a doua zi se poate merge la Piscina Pă Coastă, având în vedere că erau undeva la 18 grade afară, iar piscina și păstrăvăria au același proprietar. Și Păstrăvăria Alex are multe locuri de cazare, dar am vrut să fie ceva mai retras, deși Babe a fost fascinat de aspectul patului de la această cazare. Nu că eu nu aș fi fost.

Am sunat la Casa de la Mara să anunțăm că ajungem imediat. Am intrat pe o potecă pietruită, iar la capătul ei am găsit o poartă mare de lemn, maramureșeană, specifică zonei. Știați că nu are voie să lipsească crucea de pe o poartă maramureșeană și că toate sculpturile de pe ea sunt însoțite de simboluri și mituri?

Am intrat pe poartă și nu mică ne-a fost mirarea! Nu era deloc așa cum ne așteptam, după pozele văzute pe Booking. Era mult mai frumos. O curte imensă, cu multă iarbă și pomi fructiferi. Chiar și un iaz cu rățuște. Și niște căsuțe tradiționale din lemn.

Am așteptat puțin să vină și proprietarul, iar ‘Nea Vasile ne-a făcut turul casei celei mari. Ne-a arătat balconul de la etaj, cu o priveliște minunată, pentru un mic dejun perfect.

Iar apoi ne-a zis: „Alegeți-vă camera. Sunteți singuri azi aici.” Pfffff, am cotrobăit tot, iar camerele erau una mai primitoare ca cealaltă. Cum să fim singuri pe toată proprietatea? Ei bine, ne-a explicat ‘Nea Vasile. El și familia lui dețin o altă pensiune, la 1,8 km distanță de aceasta, Pensiunea Anca. Și aflaseră că vechiul proprietar al Casei de la Mara se hotărâse să vândă, pentru că avea afaceri la București și e greu să administrezi o pensiune de la distanță, să o promovezi la valoarea ei maximă. Așa că ‘Nea Vasile cumpărase Casa de la Mara și încheiase tranzacția în perioada în care noi făcusem rezervarea pe Booking, și am rămas singurii cazați pe noaptea respectivă. Să știți că Babe este cel norocos tare, eu….profit pe lângă el.

După ce ne-am cazat, am pornit în cercetarea zonei, și pentru că mai aveam o oră până la cină, am hotărât să vizităm satul Breb, aflat la 16km distanță. Despre Breb auzisem că are multe case tradiționale și că este un loc idilic. Cam așa a fost. Am tot oprit pe drum să coborâm din mașină și să facem poze și am realizat că trebuie să îl luăm la pas. Neavând suficient timp la dispoziție, am hotărât să ne mai programăm o vacanță special pentru Breb și Casa de la Mara. Așadar despre Breb vă povestesc mai multe în articolul următor.

Fiindcă numai ce încheiaseră tranzacția, ‘Nea Vasile ne-a anunțat că masa o putem lua la Pensiunea Anca, la Mara neavând bucătar. Dar e la doar 3 minute distanță cu mașina. Și la Pensiunea Anca au și ciubăr, salină, păstrăvărie, loc de joacă pentru copii. Iar plăcinta cu brânză, de întâmpinare…..aș merge extra pentru ea în Maramureș:

Ne-a fost atât de drag de Nea Vasile și familia lui, că le-am tot povestit prietenilor noștri ce oameni calzi am găsit, așa că peste câteva săptămâni ne-am întors cu întăriri. Ne-am cazat tot la Casa de la Mara, deși se schimbaseră prețurile la camere între timp, iar mesele le-am luat la Pensiunea Anca. Doamne, cât de mult am mâncat! Dacă mergeți în Maramureș, pregătiți-vă să puneți niște kilograme în plus pe voi.

Paturile la Casa de la Mara sunt extrem de confortabile, iar așternuturile atât de fine, încât vară fiind, îmi doream deodată să fie zăpadă afară și eu să mă cuibăresc sub plapumă până la prânz. Livingul este încăpător, iar în canapelele din piele te scufunzi. Îi zisesem la un moment dat lui tanti Irina, soția lui ‘Nea Vasile, că poate da și camera noastră, că noi dormim în canapele. Mail ales pentru sezonul rece, pare un loc propice pentru o seară de jocuri cu prietenii.

Pe cealaltă parte se află sala de mese și bucătăria, ambele preluând multe elemente tradiționale care dau încăperii un aspect plăcut, primitor, dar și aparte, specific zonei.

Casa de la Mara are o poziție favorabilă unei excursii cu de toate. În sat, este puțin mai retrasă, deci dacă vreți să stați la cazare și să vă încărcați bateriile nu aveți cum să dați greș. Dar este și foarte aproape de multe obiective turistice din zonă. Un must see este Memorialul Durerii din Sighet, sau Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, nu doar pentru pasionații de istorie, ci și pentru cei care cred că dacă nu au ultimul model de iPhone lumea s-a sfârșit. Cel puțin pentru mine, un asemenea loc este mereu ca o palmă peste față, care te face să conștientizezi că trebuie să apreciezi mai mult lucrurile mărunte în viață.

Casa de la Mara a fost locul despre care lui Babe și mie ne place să spunem că l-am descoperit noi, probabil pentru că nu a fost deloc așa cum ne așteptam, și pentru că în prima noapte de cazare am fost numai noi doi. Însă nu e numai acesta farmecul ei, ci și liniștea, design-ul, casele tradiționale care ne-au plăcut atât de mult anul acesta, și starea de bine pe care ne-au inspirat-o ‘Nea Vasile și familia lui. Până anul acesta, avusesem un fel de motto, spunând mereu că nu vizităm același loc de două ori, pentru că sunt prea multe de văzut în lumea asta și vrem să vedem cât mai multe dintre ele. Dar aici ne-a plăcut atât de mult, încât am făcut o excepție, pe bună dreptate.

Pont 1. Fiind aproape de pârtiile de schi de la Cavnic, dar și de multe obiective turistice din Maramureș, vă puteți caza la Casa de la Mara în orice perioadă a anului.

Pont 2. La cerere, micul dejun se poate servi și la Casa de la Mara. Anunțați înainte la Pensiunea Anca.

Pont 3. Mâncarea în Maramureș este delicioasă. Pentru pofticioși, preferatele noastre au fost pâinea proaspătă de casă, ciorba de hribi și melcii cu sos de usturoi – specialitatea lui ‘Nea Vasile. Și horinca (se subînțelege, nu?!).

Rămâneți aproape pentru articolul următor, pentru mai multe detalii despre Breb și Bisericile de Lemn din Maramureș.

Cum te cazezi la Casa de la Mara?

Locație:

  • Sat Mara Nr. 213, comuna Desești, Maramureș
  • 402 km de Timișoara
  • 169 km de Cluj
  • 275 km de Suceava

Ce poți vizita în zonă?

  • Piscina Pă Coastă – 2,5 km
  • Stațiunea balneară Ocna Șușatag – 15 km
  • Satul Breb – 16, 5 km
  • Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, Sighetu Marmației – 25, 8 km
  • Cimitirul Vesel de la Săpânța – 44, 4 km
  • Stațiunea Cavnic – 33, 4 km
  • Bisericile de lemn din Maramureș
  • Lacul Albastru din Baia Sprie – 29,9 km

Photo Credit: Babe

Mai multe imagini din călătoria noastră:

I love to travel, to wander on unknown streets and get lost in each place's fragrance, beauty and chaos.

Un comentariu

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: