Travel

Anul caselor tradiționale

M-a întrebat Babe la un moment dat, unde mi-a plăcut cel mai mult anul acesta și de ce. E o întrebare firească, pe care ne-o tot adresăm după fiecare „calup” de călătorii. Însă mie nu îmi plac clasamentele, cel puțin nu în ceea ce privește locurile pe care le vizităm, pentru că așa cum menționam într-unul din articolele anterioare, eu cred că fiecare loc în parte trebuie trăit și apreciat atunci când îți dorești să explorezi și să cunoști ceva diferit de ceea ce ai tu acasă.

Ce au avut în comun destinațiile de anul acesta a fost faptul că toate se axau pe ideea casei traționale românești, repusă în valoare de oameni muncitori, oameni cu viziune, oameni care înțeleg frumusețea.

Oricât de ironic ar suna, pe cât sunt de ghinionistă, pe atât sunt de idealistă. Îmi place să cred că fiecare loc are ceva frumos, aparte. Că fiecare om poate fi mai bun, mai demn. Că în orice situație negativă ne-am afla, există mai multe perspective și mai multe laturi ale aceleiași povești, și lucrurile nu sunt mereu așa cum par. Așadar am să renunț la a face un top, iar în schimb voi spune ceva despre fiecare loc care mi-a rămas în suflet anul acesta, strict în ordinea în care le-am vizitat.

1.Raven’s Nest – The Hidden Village, satul Sub Piatră, comuna Sălciua, județul Alba. Eu îi consider pe oamenii de acolo niște trendsetteri și sunt convinsă că mulți alții se pot inspira din viziunea lor. Au descoperit niște șure într-o drumeție, în mare parte aflate în paragină, au văzut cât de spectaculoasă este priveliștea și au recunoscut potențialul care zace în locul acela, explorat până atunci doar de săteni. Și cel mai admirabil e că nu a rămas totul doar o sclipire de moment. Ei au zis „Hai să facem ceva!” Și au făcut. Și câte greutăți au înfruntat, și cât de multă muncă au depus! Dar rezultatul este minunat.

De departe punctul culminant al șederii noastre a fost ora de spa, în ciubăr, la apus. Să privești soarele cum se ascunde după munți și dealuri, deschizânt calea unei nopți răcoroase în milocul verii, în timp ce stai în apa potrivit de caldă, este terapie pentru suflet și trup totodată.

În afară de peisajul încântător ce ți se desfășoară în fața ochilor când stai în ciubăr sau pe terasă, un alt punct forte e zona de relaxare din pădure. Noi am fost singuri, dar doar văzând locul ți se face dor de prietenii tăi și parcă ai vrea să îi inviți la un „Netflix & chill”.

2. Casa de la Mara – satul Mara, comuna Desești, Maramureș. Impactul pe care l-am avut la sosire, când am găsit ceva deosebit și nu ceva banal așa cum ne așteptam, a fost… adânc. Fiind și prima noastră vizită în Maramureș, ne-a făcut să ne îndrăgostim pe loc. Nu ne așteptasem deloc la niște case tradiționale recondiționate, dar este probabil zona unde se găsesc cele mai multe căsuțe din lemn, trebuie doar să fie și spiritul antreprenorial mai dezvoltat.

Ne-a plăcut de asemena zona de lounge, cu canapele de piele super confortabile, în care ne-am scufundat cu prietenii noștri la a doua vizită, stând la povești și un pahar (sau o sticlă) de horincă. Știți filmele acelea de Crăciun în care toată familia se adună în living, purtând pijamale asortate și deschid cadouri împreună? La Casa de la Mara am fost vara, dar mi s-a făcut dor de Crăciun.

Dar toate acestea nu ar fi rămas în sufletul nostru dacă nu ar fi fost ospitalitatea familiei Bozai. Fiecare dintre membri familiei este implicat într-un fel în afacere, dar tot și-au rupt câte puțin timp să treacă pe rând pe la fiecare masă și să cunoască oamenii. ‘Nea Vasile este un entertainer în adevăratul sens al cuvântului și ne-a delectat papilele gustative cu niște melci, specialitatea lui, care este off the menu. Și nu numai pe noi ne-a încântat această familie și farmecul lor moroșan, ci pe mulți alții, unii dintre ei fiind, de exemplu, la cea de-a doisprecezea vizită la cealaltă proprietate a lor, Pensiunea Anca Desești.

3. Casa Kiraly Vendeghaz – Rimetea, județul Alba. Rimetea este un sat mic, dar are un șarm aparte. E drept că Piatra Secuiului se vede din orice curte, dar la Casa Kiraly e mai de efect. Când pășești pentru prima oară pe terasă ai impresia că în fața ta e un portal, o punte între două lumi. Cea care se prezintă de partea cealaltă este una magică, în care poți visa la orice îți dorești tu.

Într-adevăr Casa Kiraly nu este o casă din lemn ca celelalte despre care vorbim în acest articol, însă conține numeroase elemente specifice culturii și obiceiurilor din zonă, precum mobilierul pictat, asemănător cu cel pe care îl puteți vedea la muzeul din sat. Decorul este în armonie perfectă cu restul satului, unde imaginea de odinioară este păstrată cu mândrie, dar se găsesc puțini care să ducă aceste meșteșuguri mai departe.

Ca bonus pentru copilul din mine, veșnic încântată de leagăne, locul de joacă din curtea Casei Kiraly, cu vedere spre Piatra Secuiului, a fost cireașa de pe tort. Și probabil că și voi, chiar dacă nu ați mai făcut-o de multă vreme, ați lăsa copilul liber pentru câteva clipe aici.

4. Casa Glod, sat Glod, comuna Almașu Mare, județul Alba. Aici l-am sărbătorit pe Babe anul acesta, iar pentru ziua lui Babe alegem numai locuri deosebite. Ne-a plăcut totul la Casa Glod. Locația este de vis, cu pădurea în spatele căsuțelor, valea care se întinde de cealaltă parte. Că ești mic sau mare, te simți mereu cu chef să mergi într-o drumeție sau să petreci cât mai mult timp în aer liber. Ne-am simțit ca într-un mic colț de rai, unde grijile și stresul nu-și au locul.

Interiorul căsuțelor din lemn este plin de culoare și armonie, dar știm că fiecare element a fost bine gândit și analizat de gazde. Au studiat cum să trateze lemnul, cum să le dea pereților aspectul tradițional folosind materialele care le au la dispoziție în ziua de azi, cum pot folosi detalii decorative care să se integreze în conceptul de casă tradițională românească, recurgând de exemplu la ceramică de Horezu.

Pe lângă prietenii umani pe care ni i-am făcut la Glod, am avut parte și de bunăvoința lui Dac, care ne-a ghidat pașii în drumeția spre Cheile Glodului și ne-a păzit hainele în timp ce noi am am explorat cheile. A fost de departe cel mai simpatic însoțitor de grup pe care l-am avut vreodată.

5. Cătunu lui Victor, sat Groși, comuna Aușeu, județul Bihor. Deși prognoza meteo era destul de sumbră, iar pe drum pe alocuri chiar părea că s-ar întâmpla o minune și chiar ar coincide vremea de afară cu prognoza, când am ajuns la cazare am găsit o căsuță cu paie scăldată în lumina caldă a apusului.

Cazarea abundă în creativitate și inspirație la tot colțul, dar este totul atât de confortabil încât pentru prima oară în viața mea am zis că „Aici mi-ar plăcea să vin și să lucrez„. Nu cred ca am mai gândit vreodată, darămite rostit, „plăcea” și „să lucrez” în aceeași frază. Dar e atât de confortabil, iar în orice colțișor te-ai așeza cu laptopul, parcă te-ai simți și tu inspirat să faci o treabă bună.

Iar la Cătunu’ lui Victor s-a întâmplat și o minune: și-a descoperit Babe dragostea pentru pisici. Ce e drept, erau foarte jucăușe și adorabile pisicile de la cazare, dar nu mă așteptam să le bage cu noi în pat. Încă nu știu ce să cred despre asta, pentru că se și uită la clipuri cu pisici mai nou. Dar pisicile au adus un plus de familiaritate cazării, iar când ne-a ajuns vremea rea din urmă, a fost chiar o plăcere să stăm să privim ploaia și să toarcem înăuntru la căldură, la unison cu ele.

Toate aceste locuri ne-au făcut anul mai frumos și ne-au sporit încrederea în spiritul inovator și în dorința multora dintre noi de a avea un impact, de a crea frumos, de a arăta că se poate. Sunt sigură că turismul va prospera datorită acestor oameni deosebiți și creativi.

Mai multe detalii despre fiecare cazare în parte și ce obiective aveți în fiecare zonă am scris în articolele anterioare.

I love to travel, to wander on unknown streets and get lost in each place's fragrance, beauty and chaos.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: