Travel

Luxor – oraș muzeu și…instagramabil

Poate ți-au atras atenția nenumăratele imagini de pe Instagram cu diverse temple prin Egipt. Multe dintre aceste imagini s-au născut în Luxor, oraș bogat în istorie, artă și situri arheologice. Se mai află și pe malul Nilului, așa că abia am așteptat să vedem cu ochii noștri tot ce are de oferit acest oraș.

Fiind cazați în Hurghada, după cum se știe din articolul anterior, am plecat spre Luxor dis de dimineață, cu autobuzul. Călătoria durează aproximativ 4 ore. Toate excursiile acestea cu autocarul au fost ca o scurtă incursiune în viitor, gândindu-mă că probabil așa vom călători și la pensie. Cu autocarul din stânga în dreapta, mai mult adormiți decât vii, dar măcar nu stăm acasă.

Pe drum am observat că la fiecare intersecție sau cap de pod se afla o patrulă de ofițeri înarmată, care veghea asupra locului. În punctele turistice există măsuri suplimentare și puncte de control. Tensiunile și instabilitatea politică sunt trainice în Egipt, deși par să se mai fi relaxat puțin lucrurile după Revoluția din 2011 și demisia Președintelui Mubharak. Având în vedere că actualul Președinte, Abdel Fattah el-Sisi este for Ministru al Apărării și fost general, probabil că încă vede nevoia unei prezențe sporite a forțelor de ordine în toată țara. Ca turist, te întrebi puțin de ce așa mulți ofițeri, dar nu am întâmpinat probleme.

Luxorul se numără printre cele mai vechi orașe locuite din lume. Odinioară cunoscut sub numele de Teba (Thebes), așezarea a fost marea capitală a Egiptului de Sus în timpul Noului Regat. În unele texte egiptene antice se pomenește un „oraș al sceptrului”, iar mai târziu „altarul / templul”, referindu-se la templul cunoscut acum sub numele său arab Karnak, care înseamnă „sat fortificat”, pe care grecii antici l-au adaptat ca Thebai și romanii ca Thebae. Teba a fost cunoscută și sub denumirea de „orașul celor 100 de porți”.

Prima oprire a zilei a fost la Karnak, probabil al doilea cel mai vizitat loc din Egipt, după Piramidele din Giza. Karnak este de fapt un complex format din mai multe temple, piloane, capele și alte edificii. Construcția a început undeva prin anii 2000-1700 î.Hr. Este un loc cu foarte multă încărcătură istorică, a cărui povești și legende dăinuiesc de mii de ani și care, pentru pasionați, sunt îmbătătoare. Din punctul meu de vedere, ghidul îți spune niște generalități, care nu sunt nici pe departe povestea cea mai frumoasă a locului. Aproape că îmi vine să mă apuc de egiptologie ca să aflu cât mai multe.

Cea mai impresionantă parte este Marea Sală hipostilă, cu 134 de coloane masive dispuse pe 16 rânduri. Aici ne-am pierdut de grup și am intrat în filmul nostru. Un localnic care stătea atârnache pe acolo, nu știm exact care este rolul lui, ne-a observat și a început să ne arate cele mai bune locuri de poze printre coloane. Probabil trecuseră mulți influenceri prin mâna lui. Noi am profitat din plin de experiența lui, bineînțeles contra unei sume modice. Cam toți mărunții de îi aveam la noi. Dar a fost o investiție bună, zicem noi. Karnak a fost de altfel și locul unde s-au filmat filme precum Transformers – Avenge of the Fallen, Death of the Nile sau Tomb Raider – The Last Revelation.

La prânz am traversat Nilul cu o bărcuță și am am luat masa pe malul Nilului, bucurându-ne de soare și de priveliște Chiar ne lipsise soarele, având în vedere că în multe zile am stat cu toate hainele pe noi, din cauza vântului răcoros. Așadar ne-am bucurat de fiecare clipă a acestei scurte pauze.

Următorul obiectiv a fost Templul Reginei Hatshepsut, o capodoberă arhitecturală, la fel de remarcabilă precum povestea femeii care a comandat-o. Templul se află la poalele stâncilor de la Deir el-Bahari, pe malul vestic al Nilului, lângă Valea Regilor. Există trei terase stratificate, conectate prin rampe lungi care odinioară au fost înconjuare de grădini cu plante exotice, tămâie și mir.

Hatshepsut a fost una dintre primele femei faraon, deși acest lucru nu era permis pe vremea aceea. A apelat la tot felul de comploturi și intrigi demne de Casa de Medicis sau de telenovele ca să poată conduce, și totuși domnia ei a fost una dintre cele mai pașnice și prospere din toată istoria Egiptului. Ce să zic, uneori puterea unei singure femei este mai mare decât își poate imagina o lume întreagă. Construcția templului a început prin 1479 î. Hr. și urma să spună povestea vieții și domniei ei cu o eleganță și frumusețe de nedescris. Bărbații au fost atât de invidioși pe această poveste de succes încât au condus campanii întregi dedicate distrugerii moștenirii lui Hatshepsut, și au și reușit oarecum , încât pentru secole întregi, nimeni nu mai cunoștea acest nume, până când templul a fost redescoperit. Acest templu este incredibil, preaslăvind-o pe Hatshepsut și incluzând sanctuare în onoarea zeilor relevanți pentru viața ei de apoi. Am văzut mai mulți oameni încercând să mediteze și să se încarce cu anumite energii în diferite părți ale templului.

Valea Regilor reprezintă una dintre cele mai vaste colecții de morminte subterane, în care faraonii și nu numai își depictareseră poveștile pe pereți și își adunaseră averile și comorile. Mormintele dovedesc că aceștia se pregăteau pentru viața de apoi, în care oamenii de rând credeau că își vor continua pur și simplu viețile și faraonii se așteptau să devină una cu zeii. Mumificarea avea ca scop păstrarea trupului în așa fel încât sufletul să poată reveni în viața de apoi. Practic își petrecuseră o viață întreagă pregătindu-se pentru următoarea. Aproape toate mormintele au fost jefuite la un moment dat. S-au găsit mai multe papirusuri care descriau modul de acțiune al tâlharilor. Cert e că încă sunt multe de descoperit. Ne-a impresionat cât de bine arătau încă picturile de pe pereți și ne-am dorit să fi știut să le citim poveștile pe loc. Un alt punct culminant a fost că în afară de grupul nostru, nu mai era nimeni acolo la ora aceea de după amiază târzie.

Ne-am oprit și la un magazin de papirusuri, care emitea și certificate. Cică fără certificat există riscul ca papirusul să fie fake. Ne-am ales și noi unul, destul de mare, dar am vrut să îl vedem și în camera obscură. La întuneric imaginea de pe papirus se schimbă întru cu totul altceva. Ne-a plăcut și varianta pe zi, și cea pe noapte. După ce ni s-a zis eterna poveste cu astăzi avem x procente reducere, am cerut să vorbim și cu managerul, știind că este loc de mai mult. Ideea e că un papirus chiar dă bine și acasă pe pereți, o amintire de durată a peripețiilor din Egipt.

Apoi am fost și la o fabrică /magazin de alabastru. Alabastrul este un mineral folosit în sculptură și ipsos. Sunt pietre ușor colorate, translucide și moi. Și la alabastru există cel contrafăcut vândut pe străzi și cel original, din magazin. După îndelungi negocieri ne-am cumpărat câteva statuete de decor pentru acasă. Adevărul e că arătau mult mai bine decât cele ce le cumpărasem de la vânzători ambulanți.

Ca ultim punct al zilei din Luxor am dat o plimbare pe Nil, unde ne aștptau deja două bărci cu mese pline de fructe. Am oprit la o plantație de trestie de zahăr, care avea și o mică fermă, dacă i se poate spune asa. Un crocodil închis într-o fântână de 5m diametru, despre care nu știam dacă este viu sau mort. Avea o grămadă de pești pe lângă el, dar până și crocodilului îi pierise pofta de mâncare la așa viață tristă. Mai erau și niște maimuțici gălăgioase înconjurate de gratii și o iapă cu un mânz drăguț. Cam dezolant, dar asta este realitatea în care trăim.

Pro tip 1. Pare că tour operatorii locali se concentrează foarte mult pe opririle la magazine, unde puteți cheltui mai mulți bani, decât pe obiectivele cu adevărat interesante. Nu e neapărat ceva rău, din asta trăiesc unele zone, și am și avut experiențe similare în alte țări, dar nu lăsați ca aceste practici să fie in detrimentul timpului pe care voi vreți să îl petreceți la temple sau în alte locuri. Vorbiți cu ei și încercați să alocați suficient timp și siturilor pe care le vizitați.

Pro tip 2. La templul Reginei Hatshepsut cred că am avut parte de cei mai agasanți și agresivi vânzători. Trebuie să treceți printr-un mic bazar ca să ajungeți la templu, iar vânzătorii pur și simplu se năpustesc asupra voastră. Fiți fermi, nu vă lăsați intimidați și pentru fetele singure, mai sfioase, sau care pur și simplu nu doresc să cumpere ceva, evitați contactul vizual. Din momentul în care un vânzător vă întâlnește privirea, nu prea mai aveți cum să plecați fără să cumpărați ceva.

Pro tip 3. Nu lăsați telefonul din mână și nu îl încredințați străinilor ca să vă facă poze. Vă vor cere bani după ce vi-au făcut probabil oricum cea mai nereușită poză ever.

Pro tip 4. La Hatshepsut și probabil și la alte temple, încercau să ne ademenească să intrăm în anumite încăperi în mod normal închise publicului, contra cost. Fiți vigilenți când faceți asemenea învoieli, încât ei nu vă pot deschide ușile, dar veți da o grămadă de bani pentru ca ei să vă arate doar o gaură în perete sau în ușă, prin care să priviți în interior. De cele mai multe ori nici nu merită.

Ziua petrecută în Luxor a fost plină, frumoasă, aventuroasă pe alocuri, dar a meritat din plin. După un drum de încă 4 ore la întoarcere, nu prea am mai fost în stare de mare lucru și am mers la somn mai devreme decât de obicei. Urmeză să vă povestim și despre Cairo în articolul următor.

Între timp Babe a fost harnic și a început seria sa de People of… Egypt. Follow Babe pentru mai multe imagini:

Mai multe imagini din călătoria noastră găsiți mai jos, dar și pe Instagram:

I love to travel, to wander on unknown streets and get lost in each place's fragrance, beauty and chaos.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: