Cairo
Travel

Cairo – leagănul civilizației

E lung rău drumul din Hurghada până în Cairo cu autobuzul. Cam 6-7 ore. De obicei se pleacă la 2-3 dimineața, se vizitează piramidele și Muzeul Egiptean, iar apoi toată lumea se întoarce în aceeași zi în Hurghada. Dacă poți dormi în autobuz și în orice poziție, e Ok, dar nu ne numărăm printre cei atât de norocoși.

Noi am optat să rămânem o noapte în Cairo și să vizităm ceva mai mult decât piramidele. Am plecat din Hurghada pe la 8 dimineața, după ce ne-a întârziat autocarul, dar am ajuns undeva pe la ora 15 în Cairo. Nici nu am mai mers la hotel, ci direct în centrul vechi din Cairo.

Cairo este cel mai mare mare oraș din Africa, cu o populație de peste 21 milioane de locuitori. Ca să vă faceți o idee despre atmosfera de pe stradă, imaginați-vă că sunt 21 milioane de locuitori cu mașină fiecare, conducând fără permis. Cel puțin așa pare. Și trecerile de pietoni sunt o rarite. Dacă aveți nevoie de mai multă adrenalină în viața voastră, încercați să traversați strada în arterele principale ale orașului. Sunt sigură că lor li se pare simplu, dar ca turist răsufli ușurat când ajungi întreg pe partea cealaltă.

Ne-am întâlnit în Cairo cu un coleg de al meu de lucru și l-am întrebat care e rata accidentelor și dacă se mai opresc când se ciocnesc, sau pur și simplu conduc mai departe. Într-adevăr, dacă e doar o zgârietură, uneori nici nu se mai sinchisesc să oprească. Și cică și funcționează bine piața de asigurări auto. Ei, cine să mai înțeleagă ceva?!

Cairo este unul dintre cele mai vechi orașe din lume, fondat în anul 969 î. Hr. , dar este strâns legat de fosta capitală antică Memphis, aflat acum cam la 20 km de Cairo. Se spune că Memphis ar fi fost fondată în jurul anului 2925 î.Hr. de Menes, care a unit cele două regate preistorice: Egiptul de Sus și Egiptul de Jos. Cu cât Memphis scădea în popularitate, cu atât mai îndrăgită devenea Cairo. Ceea ce au descoperit arheologii în această zonă de-a lungul timpului – artefacte, clădiri avansate, un mod de viață neînțeles pentru cei care privesc acum – îi face pe istorici să concluzioneze că Egiptul și Cairo sunt „leagănul civilizației”. De altfel localnicii se refereau la Cairo ca Umm al-Dunya, care se traduce prin „mama lumii”.

Primul nostru obiectiv din Cairo a fost Citadela lui Saladin, o fortificație islamică medievală, ridicată pe o colină, cu o priveliște uimitoare asupra orașului. În depărtare se văd chiar și Piramidele. Citadela a fost construită în secolul al XII-lea și cuprindea un palat regal, turnuri de apărare, un zid gros ce înconjura orașul și numeroare apeducte. Citadela a fost practic Casa Albă a Egiptului timp de 7 secole.

Tot în interirorul Citadelei se află și Moscheea lui Muhammad Ali sau Moscheea de Alabastru, construită în memoria lui Tusun Pasha, întâiul născut al lui Muhammad Ali, care a murit în 1816. Deși nu este cea mai veche construcție din Cairo, este cu siguranță una dintre cele mai vestite și frumoase din tot orașul. Când Muhamed Ali Pașa a ordonat construirea moscheei, mișcarea a fost văzută ca un act de sfidare împotriva Istanbulului, întrucât în aceea vreme nu era permis ca viceregii să ridice moschei cu două cupole mari. Doar sultanul însuși putea ordona astfel de edificii. Dar Muhammad Ali nu s-a lăsat intimidat și a insistat să construiască o copie a Moscheii Sultanului Ahmed din Istanbul, însă nu a trăit suficient cât să o vadă terminată. În timpul vizitei noastre veneau mireasă după mirească, pentru sesiuni de fotografii de nuntă într-un cadru pe cât se poate de religios, pe atât de spectaculos din punct de vedere arhitectural.

Am traversat apoi orașul înt-un trafic greu de descris, pentru a ajunge la un restaurant cu specific egiptean – Kaber Sophy. Ne-am comandat câte puțin din fiecare fel de mâncare egiptean până am umplut toată masa cu porumbel cu orez, Kofta – un fel de mici, ficat de gâscă, diferite feluri de carne la grătar, salate, un fel de supă verde cu usturoi, lipii, sosuri. A fost un adevărat festin, dar cât pentru trei zile. După 7 ore în autobuz și mult timp în traficul din Cairo, masa a picat destul de greu pentru starea noastră de spirit și ne-am cam moleșit, dar era încă prea devreme să ne retragem.

Ca să ne înviorăm puțin am făcut o plimbare cu barca pe Nil, pe timp de noapte. Fiind destul de răcoare, și evident și din cauza pandemiei, erau foarte puține bărci în larg. A fost atât de liniște după o zi haotică prin oraș. Dureaza cam o oră și jumătate o excursie cu barca, dar noi am scurtat timpul, din cauza vântului, a oboselii, și sincer, nu era chiar atât de impresionant pe cât ne așteptaserăm. Nilul este cel mai lung fluviu din Africa și al doilea ca lungime din lume. A avut de asemenea o importanță vitală în istoria Egiptului, încă din Epoca de Piatră. Probabil din acest motiv ai și așteptări extrem de mari când vrei să faci o plimbare pe Nil, dar….nici Nilul nu mai e ce-a fost.

Alături de Moscheea lui Muhammad Ali, bazarul Khan el-Khalili a fost pe lista noastră de must-see. Înființat în secolul al XIV-lea, zona bazarului a fost întotdeauna o zonă importantă pentru activități culturale și economice, zona de negoț înflorind aici încă de la fondarea orașului, în 969 î.Hr. Deși era duminică seara și multe dintre magazine erau deja închise, am putut observa o variate imensă de mărfuri, de la decorațiuni, suveniruri, haine, bijuterii, lămpi, tămâie, covoare lucrate manual, condimente. Mult mai pașnici decât vânzătorii ambulanți de la piramide și temple, cei din magazinele din bazar ne-au invitat să le vizităm magazinele și nu au fost deranjați când am vrut să fotografiem interiorul. Am fost chiar mai relaxați decât la Sephora…

Apoi chiar nu am mai putut de oboseală și ne-am îndreptat spre hotelul nostru din apropierea piramidelor – Pyramids Paradise Hotel. Terasa deschisă de la etaj oferă o priveliște minunată asupra piramidelor, atât seara, cât și dimineața la micul dejun. Bineînțeles că au apărut complicații la hotel și nu mai aveau locuri pentru toți în același hotel, dar aveau în clădirea alăturată camere proaspăt renovate, cu urme de mortar. Tragi-comedia a constat însă în faptul că recepționerul plecase acasă cu tot cu cheia de la una dintre camere, așadar am așteptat până au găsit o cheie să deschidă camera. A fost foarte frig noaptea, m-am trezit și am luat din nou toate hainele pe mine. Însă la micul dejun pe terasă ne-am bucurat de soarele dimineții și ne-am revenit.

Am ajuns relativ repede la Muzeul Egiptean, având în vedere că se află tot în centrul orașului. În Giza s-a construit un nou Muzeu, care se va deschide probabil luna aceasta, iar mutarea artefactelor din muzeul vechi și cel nou a început deja. Majoritatea articolelor expuse aparțin Egiptului și sunt vechi de peste 5000 de ani. Muzeul este unic întrucât prezintă toată istoria și civilizația egipteană, cât și antichități din perioadele faraonice și greco-romane. Una dintre cele mai bine păzite comori ale muzeului se află în sala dedicată lui Tutankhamon. Căutările mormântului lui Tutankhamon s-au intensificat după Primul Război Mondial, când Howard Carter a reușit în sfârșit să găsească treptele care duceau la în camera de înmormântare ascunsă în resturile de lângă intrarea mormântului din apropiere al regelui Ramses al VI-lea din Valea Regilor. În noiembrie 1922, au intrat în camerele interioare ale mormântului și… Surpriză! Erau intacte. În interiorul sicriului final din sarcofag, al treilea la număr, se afla mumia băiatului rege Tutankamon, păstrată de mai bine de 3000 de ani.

Până să mai lucrez eu la articol, au fost mutate și sarcofagele și mumiile faraonilor la noul Muzeu. Ceremonia a fost una grandioasă, în care s-a încercat respectarea tuturor măsurilor necesare pentru a evita o potențială deterioare a artefactelor în procesul de transportare a mumiilor a 18 regi și patru regine ale Egiptului, împreună cu sicriele și bunurile lor, din vechea lor casă de la Muzeul Egiptean. Bineînțeles că un alt scop a fost ademenirea turiștilor, întrucât numărul vizitatorilor a scăzut enorm pe fondul pandemiei. Puteți viziona mai jos un stream cu întregul eveniment care a avut loc pe 3 aprilie 2021:

Apoi am plecat în sfârșit spre piramide. Nu înainte ca ghidul să încerce să ne ducă la ceva magazin, dar am refuzat categoric. Voiam să ajungem cât mai devreme la piramide, ca să ne putem bucura de ele cât mai mult. Piramidele se află pe Platoul Giza iar în complex sunt curpinse Marea Piramidă a lui Giza, Piramida lui Khafre și Piramida lui Menkaure, dar și Marele Sfinx din Giza.

Marea Piramidă din Giza, cunoscută și ca Piramida lui Keops sau Piramida lui Khufu, este cea mai veche și cea mai mare dintre piramidele de la Giza. De asemenea, este și cea mai veche dintre Cele Șapte Minuni ale Lumii Antice, și singura care mai poate fi vizitată. Mormintele pentru regii Egiptului au fost construite de obicei sub pământ, dar unii faraoni au început apoi să construiască piramide în scări în diferite părți ale Egiptului, până când Khufu a început să construiască Piramida din Giza. Până în secolul XIV-lea d.Hr, a rămas cel mai înalt edificiu din lume, dar de-a lungul veacurilor a scăzut cu vreo 7,62 metri în înălțime. S-au folosit aproximativ 2,3 milioane de blocuri de piatră pentru constuirea piramidei, aduse de la cariera din Aswan, aflat la 845 km în amonte. Fiecare bloc cântărește 2,5 tone, iar piramida însăși cântărește circa 6,5 milioane de tone. Evident că există multe legende legate de modul de transportare al blocurilor de piatră și ridicarea acestora. Cert e că este un loc absolut magic.

După ce ne-am pozat la toate blocurile de piatră ale piramidei, spre disperarea ghidului, ne-am urcat în autocar pentru 5 minute, ca să mergem la un punct de observație ceva mai încolo, de unde se vedeau toate cele trei piramide. Ghidul ne-a zis că cele mai bune poze se fac de acolo, de pe bordura de beton, și repede, repede, să ne facem pozele. Noi am hotărât să mergem puțin prin deșert, să găsim un unghi mai bun. Am mers o distanță destul de mare, până când nu se mai vedea nimeni, nici autocarul, ci doar cei care treceau cu cai și cămile în plimbare, în deșert.

A părut mult mai lung drumul înapoi până la autocar, prin nisip, dar ne-am grăbit să ajungem și la Marele Sfinx. Spre deosebire de piramide, Sfinxul nu a fost asamblat bucată cu bucată, ci a fost sculptat dintr-o singură bucată de calcar expusă atunci când muncitorii au săpat o carieră în formă de potcoavă în platoul Gizei. Sfinxul este una dintre cele mai mari și mai vechi statui monolitice din lume. Corpul a avut mult de suferit din cauza eroziunii, dar și nasul statuii. Totuși dăinuiște de mii de ani, mult mai mult decât putem spune de alte construcții mai moderne. Ca și la piramide, ghizii încearcă să te ducă într-un anumit unghi de unde poți face poze trimițând bezele Sfinxului. În schimb parcarea din fața Sfinxului era goală, așadar noi ne-am reorientat spre un punct în care puteam vedea atât Sfinxul, cât și piramida în fundal, în toată splendoarea lor.

Pro tip 1. Cairo este un oraș imens, total diferit față de un oraș european, și cu toate că este un trafic haotic și sărăcie, este totuși foarte bogat în istorie. Merită să îi acordați mai multe zile, dacă timpul și bugetul vi-o permit.

Pro tip 2. Deși era mult mai aglomerat decât Luxor, Hurghada și altele, în Cairo nu ne-am simțit agasați deloc în punctele în care ne-am fi așteptat la asta, cum ar fi bazarul. În schimb la piramide, care practic sunt în afara orașului, lângă Giza, au fost destui de mulți vânzători ambulanți insistenți.

Pro tip 3. Din punctul nostru de vedere, este suficientă o plimbare cu barca pe Nil. Ori faceți una în Luxor, ori una în Cairo, nu e o diferență atât de mare în peisaj încât să merite două ture. Dar rămâne alegerea voastră, a fiecăruia în parte.

Cairo ne-a plăcut poate cel mai mult din vizita noastră în Egipt, cu tot tumultul ei și cu tot impactul negativ pe care îl are asupra ta când intri în oraș și vezi atâtea dărăpănături. Cairo este însă mult mai mult de atât. Este istorie, istorie și iar istorie. Este una dintre cele mai vechi orașe din lume, chiar un leagăn al civilizației, care a lăsat omenirii o moștenire atât de mare, pe care însă omenirea se chinuie să o înțeleagă. Astfel Cairo devine și misterioasă, atrăgându-ne cu tainele ei nedezlegate, cu legendele despre faraoni și miturile despre zei. Fiind și cel mai mare oraș din lumea arabă, oferă de asemenea și multe activități culturale. Așadar, voi de ce mai stați pe gânduri?

Între timp Babe a fost harnic și a lucrat la seria sa de People of… Egypt. Follow Babe pentru mai multe imagini:

Mai multe imagini din călătoria noastră găsiți mai jos, dar și pe Instagram:

I love to travel, to wander on unknown streets and get lost in each place's fragrance, beauty and chaos.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: